English
Prima pagină
Despre noi
Contact
Condiţii de folosire

OBIECTIV

GIS
Imagini satelitare
Restaurare pictură murală
Web design
GIS
Imagini satelitare
Patrimoniu cultural
Web design
 
Biserica "Sfântul Dimitrie", Giroc, judeţul Timiş (proiectare)
Vedere de ansamblu (2005)
Test curăţare (2005)
Vedere de ansamblu (2005)
Test curăţare (2005)

 

Localitatea Giroc se afla în câmpia Timişului la o altitudine medie de 90 de metri. Comuna Giroc este plasata în judeţul Timiş la 4 kilometri în direcţia sud de oraşul Timişoara. Comuna face parte în acelaşi timp din localităţile suburbane ale municipiului Timişoara. Localităţile vecine comunei sunt: la nord, oraşul Timişoara, nord- vest şi vest, comuna Chişoda, sud-vest comuna Şag, sud Pădureni, sud-est Unip şi la est cu Urseni.

Prima menţiune a localităţii Giroc este din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (1371-1372). Cu toate acestea, conform cercetărilor arheologice s-a constatat că aşezarea a fost locuită încă din neolitic. S-au găsit urme de vieţuire din epoca bronzului şi epoca fierului. Localitatea este atestată sub numele de Gyrug. Cneazul Gheorghe din Giroc (Georgius de Gyrug) trimite un om la Orşova pentru repararea cetăţii la cererea comitelui Himfi. În 1389 este menţionată localitatea Gyureg. Regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei donează moşia Gyoreg lui Vladislau, fiul lui Ştefan de Taar. Aşezarea apare în diferite documente în toată perioada medievală sub numele de Gyirog, Juroc, Jurak, Djurok, Dürac, Gyurok etc. Până la 1848, terenul agrar al aşezării a fost “proprietate camerală”. În timpul revoluţiei de la 1848, în zona Girocului au avut loc puternice mişcări. Primul război mondial a însemnat pentru giroceni un sacrificiu uman de 82 de morţi dar şi unirea bănăţenilor cu ţara mamă.

Biserica Sf. Dimitrie a fost înălţată în anul 1759 în timpul stăpânirii austriece a Banatului, sub Maria Tereza (1740-1780) al cărei titlu complet era “împărăteasă a Imperiului roman de naţiune germană şi regină a Ungariei şi Cehiei”. Biserica a fost ridicata dintru început ca biserica ortodoxă.

Ctitorii acestei bisericii nu sunt cunoscuţi. Nici arhiva bisericii şi nici tradiţia orală nu ne ajută în acest sens. Se ştie doar ca terenul pentru construirea bisericii şi a şcolii a fost dat de camera imperială la anul 1734. Biserica din Giroc se aseamănă, conform cu bisericile din Obreja, Agadici (1774-1776), biserica Sf. Ioan din Caransebeş (1781), biserica sârbă din Mehala (1786) şi cea din Belint (1738). Din arhiva comunei Giroc rezultă că între anii 1717 şi 1776, perioada în care are loc şi înălţarea bisericii, populaţia aşezării creste considerabil (in 1717 existau 70 de case iar la 1776 existau 199 de case). La 1844 biserica este cuprinsă de un incendiu. La 2 august 1844 Samuil Masirevici cere ajutor pentru refacerea bisericii “care acum de curând se mistui în foc”. Probabil cu ocazia acestui incendiu, o buna parte din biserică a fost distrusă. Biserica a fost “renovată” de mai multe ori: 1793, 1877, 1922, 1966 iar în 1995 numai exteriorul.

Pe arcul de trecere dintre naos şi pronaos, în zona în care de obicei sunt plasate tablourile votive, apar două portrete în ulei în care sunt zugrăviţi doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. Portretele nu au inscripţii. In portretul din partea de sud ar putea fi reprezentat Patriarhul Miron Cristea (1925-1939). În ciuda plauzibilităţii acestei presupuneri, aceasta va trebui să fie confirmată şi dovedită.

Există rezerve faţă de părerea localnicilor potrivit căreia portretul de pe latura de nord ar reprezenta pe Mitropolitul Vasile Lăzărescu. Într-adevăr, la 1922, data la care se poate presupune ca a fost realizata pictura actuala, Vasile Lăzărescu era doar profesor la Institutul teologic din Sibiu. Pe de alta parte, dacă portretul îl reprezintă într-adevăr pe Vasile Lăzărescu în calitate de ierarh atunci singura explicaţie ar putea consta în faptul că portretul a fost realizat mai târziu, după 1933, când acesta ajunge episcop.

Între pictura din navă şi cele două portrete există nişte diferenţe stilistice şi de stare de conservare. Cele două portrete sunt mult mai degradate şi, din punct de vedere artistic, realizate mai stângaci.

În anul 1955, în timpul păstoririi bisericii de către preotul Andrei Ierhan biserica Sf. Dimitrie din Giroc capătă statutul de monument istoric, conform HCM nr.661/22.04.1955.

ÎNVAŢĂ SĂ DESCOPERI