English
Prima pagină
Despre noi
Contact
Condiţii de folosire

OBIECTIV

GIS
Imagini satelitare
Restaurare pictură murală
Web design
GIS
Imagini satelitare
Patrimoniu cultural
Web design
 
Biserica " Sfânta Paraschiva", Manăstirea Gura Motrului", judeţul Mehedinţi (proiectare şi execuţie)
Vedere est-sud-est
Vedere nord-vest
Imagini realizate în anii 2003-2004 în timpul consolidării bisericii

 

Mânăstirea Gura Motrului, una din marile mânăstiri ale Olteniei, a cărei origine stă ascunsă în negura vremilor, este situată în extremitatea de răsărit a judeţului Mehedinţi, 40°54’ latitudine nordică şi 23°45’ latitudine estică, aproape de hotarul comun cu judeţele Dolj şi Gorj. Mânăstirea este aşezată pe malul drept al Motrului, aproape de confluenţa lui cu Jiul, de unde a luat şi  numele, la o distanţă de circa 1 km de drumul naţional DN6, Bucureşti - Drobeta Turnu Severin – Timişoara (E70), pe tronsonul cuprins între Filiaşi şi Strehaia. Mânăstirea se înalţă pe un deal de aproximativ 20 m deasupra Motrului, predominând pe o mare întindere atât valea Motrului cât şi valea Jiului.

Din hrisovul de danie din 13 ianuarie 1515 al lui Neagoe Basarab aflăm că mânăstirea Gura Motrului a fost ridicată de către marele logofăt Harvat, pe la începutul secolului al XVI-lea. Lăcaşul construit atunci nu se mai păstrează, mânăstirea cunoscând în timp mai multe transformări. Arheologul Dinu V. Rosetti a descoperit fundaţiile acestei zidiri în perimetrul curţii bisericii, la 20 m de actuala biserică.

Mânăstirea Gura  Motrului a fiinţat fără întrerupere de la începutul secolului al XVI-lea până la Matei Basarab, care trece şi drept fondator. Ea făcea parte din categoria aşezămintelor importante, posedând moşii, fiind dotată cu metohuri şi având chiar un început de organizare a activităţii cărturăreşti. Mânăstirea a fost reclădita de către Preda Brâncoveanu, nepot al lui Matei Basarab, aşa cum indică şi pisania sculptata în piatra, deasupra uşii bisericii, pusa mai târziu de Constantin Brâncoveanu, care de fapt o termină, o zugrăveşte şi o dotează cu obiecte de cult:

Aceasta Sfântă şi Dumnezeiască mânăstire de la Motru a căreia hramul se prăznuieşte preapodobna Paraschieva, den temelia ei este zidita de jupan Preda Brâncoveanu, vel vornic, la anul de la Zidirea Lumii 7161 (1653), care de la acea vreme pana acum statu nezugrăvită iară după aceea luminatul şi înălţatul Io Constantin Brâncoveanul Basarabu Voievod, nepotul lui de fecior, într-al 17-lea anu’ al Domniei Sale o au zugrăvit şi o au înfrumuseţat cumu se vede, la leatul 7213 (1705) săvârşind-o în buna pomenire şi slava veacinică. Measeaţa septemvrie, va 30 dni.

Reclădirea pare să fi fost cauzată de faptul că vechea construcţie nu mai corespundea rolului pe care-l juca mânăstirea în acele timpuri. Rosturile ctitoriceşti ale lui Matei Basarab la această mânăstire au fost neînsemnate, acest fapt înţelegându-se şi din pisania pusă de Constantin Brâncoveanu care nu-l menţionează. Dacă totuşi pe zidurile bisericii este figurat Matei Basarab, aceasta se explică prin legăturile de rudenie dintre domnitori.

Astfel, se înalta un nou şi “măreţ” edificiu – după cum îl califică Paul din Alep, care mai adaugă şi faptul că biserica fusese acoperita cu “60.000 ocale de plumb”.

Ferecătura de fier a masivei porţi a mânăstirii ca şi ostentativul titlu pe care domnitorul îl foloseşte pe inscripţia de pe clopot, prezentata mai jos, de Principe al Imperiului Roman vine în sprijinul ideii de folosire a mânăstirii şi ca fortificaţie în caz de necesitate. Astfel, pe clopotul făurit la Sibiu de către meşterul Moritz Lang se afla următoarea inscripţie:

†CONSTANTINUS BASSARABA DE BRANCOVAN, D[ei] G[ratia] S[acri] R[omani] I[mperii] ET VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ME FECIT. MORITZ LANG, HERMANSTADT. (Cu marca, vulturul cu crucea în plisc, coroana pe cap şi doi sori.)

Începând din 1716 urmează perioada de ocupaţie austriacă a Olteniei când ocupanţii plănuiesc, ca şi Constantin Brâncoveanu, transformarea lăcaşului înconjurat de ziduri într-un puternic punct fortificat.

Funcţia de punct fortificat va fi din nou îndeplinita în 1821: aici vor fi asediaţi ispravnicii Ştefan Bibescu şi Barbu Vişoreanu iar apoi lăcaşul este umplut cu provizii ale oştirii pandurilor. Mânăstirea Gura Motrului, ca şi alte mânăstiri oltene întărite, a devenit unul din centrele revoluţiei lui Tudor Vlamirescu. După înfrângerea revoluţiei, mânăstirea a avut de suferit din partea trupelor otomane care “au batjocorit şi aceasta sfântă mânăstire a Motrului, jefuind-o de toate odoarele ce au avut şi toate cărţile le-au ars şi le-au tăiat şi le-au dat la apă de le-au înecat”.

Mânăstirea a cunoscut o perioada de înviorare în secolul al XIX-lea, când va veni aici în 1832 cărturarul Eufrosin Poteca, elev şi urmaş al lui Gheorghe Lazăr.

În anii 1841-1842, arhimandritul Eufrosin Poteca procedează la mari lucrări de restaurare alterând forma originală a monumentului prin supraînălţarea atât a bisericii cât şi a celor 3 turle.

Totodată s-a refăcut învelitoarea din şindrilă iar pridvorului i se deschid cele două accese laterale spre nord şi sud prin spargerea parapetului arcadelor existente. Biserica a fost repictată a seco de către zugravii Niţă Stoenescu, Dimitrie Diaconescu şi Matache Rădulescu pe cheltuiala din “casa centrală” prin bunăvoinţa domnitorului Barbu Ştirbei. Pisania zugrăvită la intrare în pridvor, suprapusă peste o altă inscripţie, ne spune:

"Aceasta reparaţie a zugrăvelii după stilul original s-a făcut cu bunăvoinţa Înălţimei Sale Barbu de Ştirbei, prinţul stăpânitor a toată Ţara Românească, slobozind cheltuiala din casa centrală, şi prin osârdia Cuvioşiei sale arhimandrit Eufrosin Poteca, egumenul acestei sfinte mânăstiri de la Gura Motrului, la anul 1852. Zugrav Niţă Stoenescu.”

Consemnările făcute de-a lungul timpului se referă la refacerea integrală a picturii murale atât în pridvor şi cu totul nouă în cele 2 turle “aicea fiind cea veche cu totul stricată de ploi s-a cojit, au căzut mari bucăţi, încât făcând tencuiala din nou s-au făcut şi zugrăveala cu totul noua”. De fapt această zugrăveală “cu totul nouă” a fost doar o repictare, pictura originală păstrându-se în mare parte dedesubt. Cât despre repictarea turlelor mici, acest lucru se va elucida cu prilejul lucrărilor de restaurare a picturilor.

Peste numai 3 ani, în 1855, sunt necesare alte reparaţii deoarece “s-a făcut două crăpături şi merg până sus la acoperiş, ... sunt mai mari de doua degete şi pot să se mai lărgească, încât să desfacă amvonul în două şi să cadă”. Lucrarea de consolidare a fost executată un an mai târziu, în 1856, de meşterul Iosif Zimerman, lucrarea constând în legăturile de şina de fier.

În anul 1864, odată cu secularizarea averilor mânăstireşti, mânăstirea Gura Motrului îşi încetează activitatea ca mânăstire de călugări, servind mai departe doar ca enorie a parohiei Gura Motrului, comuna fiind lipsită de altă biserică.

În anul 1916 Comisiunea Monumentelor Istorice reface acoperişul de tablă şi tencuiala exterioară. Cu acest prilej tencuielile vechi cu imitaţie de asize au fost martelate şi biserica a fost îmbrăcată cu tencuială nouă.

În 1943 mânăstirea se redeschide ca mânăstire de maici, cu viaţa de obşte.

Mari lucrări de restaurare au fost efectuate în anii 1955-1956 realizându-se conform aprecierii din acea vreme “o restaurare exactă atât a formelor disparate cât şi a locurilor în care se găseau înainte de distrugerea lor”. Proiectul după care a fost efectuata restaurarea a fost semnat de arh. Eugenia Greceanu.

La lucrările de restaurare s-a constatat că biserica este în întregime o construcţie din secolul al XVII-lea, unitară din temelie până la cornişă, cu acelaşi format de cărămidă şi acelaşi mortar folosit la fundaţii, la pereţi şi la turle, unul din putinele exemple de acest fel păstrate din epoca lui Matei Basarab.

Prin decretul 410 din 1960 viaţa de obşte a mânăstirii a încetat. Mânăstirea Gura Motrului şi-a reluat viaţa de obşte abia in 1990 ca mânăstire de călugări.

Din anul 1997 biserica Sf. Paraschiva a Mânăstirii Gura Motrului a intrat in Planul Naţional de Restaurare. Lucrările ce se întreprind îl au ca şef de proiect pe arh. Liviu Buzec, firma de construcţii care execută lucrările de consolidare şi restaurare arhitectură este Piramid SA din Drobeta Turnu Severin, reprezentata de ing. Constanin Gustea.

ÎNVAŢĂ SĂ DESCOPERI